Oferim 12 locuri de cazare in comuna Moisei, bucatarie super dotata si utilata, tv in fiecare camera, wirelles, locuri de parcare, loc de joca pt. copii, foisor cu gratare si discuri, incalzire/gaz, apa calda/rece-non stop. Proprietarul vorbeste italiana si franceza. Este situată în partea de sud-est a judeţului Maramureş, la 136 de km faţă de Baia Mare, la 5 km de Borşa şi la 7 km de oraşul Vişeu de Sus.
Moiseiul se află în Depresiunea Maramureşului, pe valea Vişeului, la poalele Munţilor Rodnei, având Pietrosu, la sud, şi Munţilor Maramureşului la nord. Tot aici se varsă Izvorul lui Dragoş şi Izvorului Negru în râul Vişeu.
Moiseiul este o comună foarte veche. A făcut parte din cnezatul lui Bogdan, înainte de 1353. La 1365, "Moyse" se află printre cele opt villae ţinând de Cuhea, confiscate de la Bogdan şi dăruite Drăgoşeştilor.
Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menţionată în acel an sub numele de Moyzun.
Se aminteşte de o episcopie a a Maramureşului cu reşedinţa la Moisei între anii 1391-1734, consemnându-se, la 1637, episcopul Dumitru Pop. Moiseiul a fost trecut la uniaţie în anul 1780.
Mănăstirea Moisei este atestată de la anul 1599, an în care s-a ridicat biserica de lemn, fiind târnosită mai târziu, în 1672, de Mitropolitul Sava Brancovici, şi închinată Mănăstirii Putna pentru aproape 200 de ani. Pictura din interior s-a făcut la 1699, iar cea de pe iconostas în 1792, fiind scrisă cu litere chirilice. Mănăstirea mai are patru icoane cu pictura pe lemn din secolul al XVIII-lea. Biserica cea mare a fost construită la 1910, din piatră. Aici a fost unul din ultimele centre de rezistenţă a ortodoxiei maramureşene, Mănăstirea Moisei supravieţuind ca metoc al Mănăstirii Putna până spre anul 1900.
Pe 14 octombrie 1944 a avut loc Masacrul din Moisei, unul dintre cele mai violente masacre antiromâneşti în Transilvania de Nord.
În toamna anului 1948 călugării greco-catolici de la Mănăstirea Moisei, împreună cu stareţul Lucian Pop, au fost arestaţi. În locul lor a fost instalat un călugăr ortodox, mănăstirea căpătând statut de parohie. În prezent, mănăstirea este revendicată de Episcopia Greco-Catolică a Maramureşului.
Biserica din centrul comunei este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniţă sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). În anul 1964, a fost zugrăvită în interior şi exterior prin grija Preotului Mihai Oprişan. După venirea preotului Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperişul de tablă, s-a completat pictura de pe bolţi, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiţionat iconostasul şi a fost târnosită de Prea Sfinţia Sa Teofil, Episcopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire. În anul 974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureşeană la intrarea în biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean şi de dulgherul Vasile Tomoiagă.
